În România, a devenit o
prioritate să încerci să te angajezi la stat. Relativa siguranță a locului de muncă
și salariul mai bun ca cel din mediu privat, îi fac pe mulți să se orienteze
către o slujbă bugetară. Ce nu știu, sau nu vor să știe cei care aleg să facă
acest pas, e că se vor transforma în niște „ sclavi ” ai sistemului, în niște „
servitori ” ai persoanelor pe care le custodiază, asistă, îngrijește, etc. sau în
„ țapi ispășitori ” gata de a fi sacrificați pe altarul instituției de către
capii acesteia. Varianta optimistă ar fi cea de „ favorizat ” al șefilor, dar asta și în
funcție de postul pe care îl ocupi sau al serviciilor aduse. De ce ai fi un
sclav al sistemului? Pentru că ți se cere să îndeplinești tot felul de sarcini
care nu sunt stipulate în fișa postului tău dar care datorită lipsei de
personal trebuie executate de cineva și pentru care îți vei asuma
responsabilitatea dar fără a fi și remunerat. Vei executa numeroase ore
suplimentare care nu îți vor fi plătite dar pe care în cazul fericit vei putea
să le recuperezi. Vei beneficia de sporuri și tichete de masă doar pe hârtie, vei
lucra sâmbete, duminici și sărbători legale, dar îți vor fi acordate sau nu în
funcție de instituția în care lucrezi. Dacă ai ghinionul să faci parte dintr-un
sindicat mic, slab și nesusținut de membri dar te bazezi pe intervenția
instituțiilor abilitate să rezolve favorabil astfel de situații, te înșeli.
Corb la corb nu-și scoate ochii. De ce vei fi un servitor? Pentru că vei fi
permanent la dispoziția persoanelor deservite, le vei suporta și accepta necondiționat
hachițele, nervii, frustările, suferințele, nevoile, dorințele, le vei respecta
cu sfințenie drepturile, doar pentru asta ești plătit. Dar nu ești plătit
pentru a fi scuipat, înjurat, lovit, amenințat, hărțuit sau discriminat de către
cei pe care îi deservești sau de către șefi. Și totuși când se întâmplă va fi
cuvântul tău împotriva celuilalt. Dacă șeful îți dă dreptate e posibil să se
lase cu ceva reclamații cine știe pe unde și să se lase cu mare deranj. Așa că
mai bine ți-o trage ție. Din nefericire astfel de situații sunt tot mai
frecvente și nimeni din cei cu funcții de decizie nu iau măsuri menite să
apere și să protejeze personalul din subordine. În ce privește calitatea de „ țap
ispășitor ”, pe lângă ce am descris mai sus se mai poate adăuga transferul de
responsabilitate de pe umerii încovoiați ai șefilor pe cei ai executanților,
prin prevederi ambigui in fișa postului, lipsa procedurilor în situații
deosebite, neprezentarea regulamentului de ordine interioară, dispoziții
verbale contradictorii asupra cărora planează suspiciunea ilegalității, refuzul
de a elibera decizii scrise referitoare la executarea unor dispoziții
neprevăzute în fișa postului, etc. Dacă faci parte din categoria celor care pun
pasiune în ceea ce fac, știu ce au de făcut și își susțin argumentat punctul de
vedere, vei deveni în opinia șefului, un angajat „ tare-n gură ”, drept pentru
care vei fi sistematic „ vânat și tamponat ”. Dacă vei fi docil, ascultător, un
bun executant și te vei baza pe faptul că nimic rău nu ți se poate întâmpla pentru
că are grija șeful, vei fi „ țapul ispășitor ideal ”. Dar destul cu pesimismul,
să gândim și optimist. În Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda............
